despre transportul public

Mi se pare inadmisibilă politica care reiese din acest articol - şoferii de maxi-taxi sunt cei mai răi în ţara asta! Din prisma proprie să zic că e foarte greu să şofezi pe străzile Chişinăului: maşini multe, şoferi diferiţi, drumuri înguste, maşini partcate aiurea, şi cînd vine timpul de luat decizii conducerea ce face?

Răspuns: Se dă vina pe şoferi, de parcă ei pot contribui cu ceva situația externă mașinii lor.

Pe mine mă miră 2 lucruri:

1. De ce rutierele nu mai au voie să i-a oameni în picioare? asta influențează cumva nivelul de atenţiea a altor participanţi la trafic?

Da, da. Merge omu liniştit, bine-mersi în mașina lui şi vede o un maxi-taxi, deci se gândește: "Iaka o rutkă plină, poate să dau în ea!"  Şi za bred! 

2. În timpul alegerilor locale, "oameni" lui  Dorin Chirtoacă băgau pe gît afişe, ca să fie lipite pe ferestrele  rutierilor, da amu se dă cu c**u la gard.

despre dragoste

Eu am rămas foarte inspirată de aceste rânduri:  "Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește și toate le rabdă."
                                                                               cuvintele Sfântului Pavel

Indiferenţa

 "Dacă lor nu le apasă, apu niş mie nu are de ce să-mi pese."

cînd eram mică la TV se rula o publicitate mesajul de bază al căreia era: "Indiferenţa este cel mai mare handicap"
nu ne pasă de: poluarea atmosferei, sistemul de învățământ din şcoli, de drumurile găurile, de calitatea apei pe care o bem, de reformele guvernării, de cel care stă în stradă cu mîna întinsă...ş.a.

dacă tratăm indiferenţa cu indiferenţă, ea va dispărea ?

Moldova ţara minunilor!

http://vox.publika.md/politica/moldova-tara-minunilor-237781.html

fragment din cartea mea

"M-aş arunca în braţele lui, aş vrea să simt forţa cu care ar pute mâna pe mine. Se întâmplă să mă mai atingă, îşi prelinge uşor mâna pe spatele meu, o face atât de tandru, de parcă i-ar fi frică să strice ceea ce atinge. Des mă întreb dacă atunci când mă atinge simte acea căldură în suflet pe care mi-o transmite îmbrăţişarea lui. Mă irită şi îmi place în acelaşi timp, deşi înţeleg că mai interzis decât el nu poate fi. "